Pornind de la convingerea că, o analiză din perspectivă psihologică și nu numai, a acestor întrebări din subiectul care frământă societatea românească și care, orice om, grup de oameni și popor care este în mișcare și care își înțelege și asumă identitatea socială, culturală și spirituală în relațiile cu toți ceilalți cu care intră în contact la diverse nivele, are șansa schimbării, rămânând în istorie și uneori chiar făcând istorie, dacă își antrenează în mod reflexiv capacitatea de-a ști cine este, care îi sunt valorile și spre ce vrea să se îndrepte.
Din punct de vedere semantic, se face o distincție clară între cele trei cuvinte omofone: emigrant, imigrant și migrant, distincție care dincolo de eticheta sociologică care delimitează categoriile respective, ne îndeamnă la o reflecție mult mai profundă.
În interiorul fiecărei categorii, sunt oameni cu oanumită zestre genetică, cu un anumit tip de educație, cu o anumită experiență personală și profesională, cu anumite succese și/sau eșecuri mai mult sau mai puțin asumate, cu anumite valori mai mult sau mai puțin puse în acțiune, care aleg mai mult sau mai puțin voluntar să plece într-o altă țară pentru a produce o schimbare atât în propria viață, cât și în viața familiei, grupului din care fac parte și în cele din urmă, chiar în interiorul poporului căruia îi aparține.
Orice om care alege schimbarea, se înscrie în una din cele trei categorii precizate mai sus, de foarte multe ori în toate cele trei, însă apartenența la aceste categorii, înseamnă un traseu existențial cu sacrificii, pentru a atinge nivelul de bunăstare așteptat și urmărit. De foarte multe ori, mai ales oamenii care aleg să plece din țări aflate în tranziții permanente sau în curs de dezvoltare, o fac pentru bunăstare materială, sperând că dacă vor câștiga mai bine, vor fi și mai fericiți, pe parcurs ajungând să constate că acea stare de well-being, are mai multe dimensiuni: fizică, psihologică, socială, culturală, spirituală etc., care dacă nu sunt trăite la nivel personal, nu aduc fericirea autentică.
Cele scrise de mine mai sus, vin ca un posibil răspuns corect la cele trei întrebări din subiectul ales, iar la baza acestui răspuns, stau mulți ani de muncă și studii privind mișcarea populației în interiorul țării, dar și înafara acesteia. Spun asta, având o vastă experiență validată în evidența populației și structura de pașapoarte la nivel național, bazându-mă pe date și informații, pe care le-am fructificat științific în teza de doctorat în domeniul sociologic, având ca temă MIGRAȚIA ROMÂNILOR, expertiză ca membru a unor proiecte internaționale pe problema migrației ( Effective Education for People Working with Vulnerable Persons – EEPWVP ), autor al mai multor lucrări științifice publicate în diverse reviste indexate, autor al cărții ,,O Românie migratoare – Plecarea în străinătate a românior între sacrificii și bunăstare,, - apărută la Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca, proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri ( 2018 ), participarea la diverse conferințe naționale și internaționale, mee rotunde, dezbateri, focus-grup etc. care au avut ca temă migrația.
Toate acestea, dar și statutul de cadru didactic asociat pe care îl am în cadrul Universității ,,Babeș – Bolyai,, Cluj-Napoca – Facultatea de Psihologie și Știinte ale Educației, m-au determinat să am o continuitate în cercetarea fenomenului migrației, alegând astfel ca loc de valorificare ( și ), Institutul de Politici pentru Migrație, ca unică structură națională care susține politici de integrare, reîntoarcere și cooperare internațională prin cercetare aplicată, sprijin legislativ, toate cu rol de a reflecta complexitatea mobilității umane în context european și global.